Diasistemul slav de centru-sud.html



Diasistemul slav de centru-sud, în limba croată, srednjojužnoslavenski dijasustav (termen propus de lingvistul croat Dalibor Brozović) sau diasistemul bosniac-croat-muntenegrean-sârb este, din punct de vedere sociolingvistic, o grupare de limbi ausbau care cuprinde limbile sârbă, croată, bosniacă şi muntenegreană. Este un termen neutru, care poate înlocui termenul de limba sârbocroată, folosit pentru a desemna oficial în fosta Iugoslavie limba vorbită de sârbi, croaţi, bosniaci şi muntenegreni.

Din punct de vedere lingvistic, diasistemul formează o singură limbă abstand, diferenţele dintre componentele sale fiind minime. (Pentru a cunoaşte trăsăturile ei comune, vezi limba sârbă sau limba croată).

modifică Variante regionale

Variantele regionale ale diasistemului sunt considerate din două puncte de vedere.

1. Forma pronumelui interogativ referitor la subiectul nume de lucru: što/šta – kaj – ča = „ce”. Din această perspectivă există trei dialecte:

• štokavian (štokavski), vorbit în Serbia, în afară de sud-est, în Muntenegru, în Bosnia şi Herţegovina şi în mare parte din Croaţia
• kajkavian (kajkavski), în nordul Croaţiei
• čakavian (čakavski), în nord-vestul Croaţiei

Unii lingvişti includ aici şi dialectul torlakian (torlački), vorbit în sud-estul Serbiei şi în unele părţi din Banatul românesc. Din cauza asemănărilor cu limba bulgară, lingviştii bulgari îl consideră ca aparţinând acesteia.

2. Modul în care a evoluat sunetul ĕ din limba proto-slavă notat cu litera ѣ „iat”: e, je (cu varianta ije) şi i. De exemplu, cuvântul „râu” a devenit reka, rjeka (je fiind diftong) sau rijeka (ije constituind două silabe) şi rika. Din acest punct de vedere există trei zone supradialectale caracterizate prin:

• pronunţarea ekaviană (ekavski), în Serbia şi în unele părţi din Croaţia
• pronunţarea (i)jekaviană ((i)jekavski), în Croaţia, în Bosnia şi Herţegovina, în Muntenegru (cu ije bisilabic) şi în unele părţi din Serbia
• pronunţarea ikaviană (ikavski), în unele părţi din Croaţia

modifică Vezi şi

• lista Swadesh a limbilor croată şi sârbă

modifică Bibliografie

• fr Jolić, Borjanka; Ludwig, Roger, Le serbo-croate sans peine, Chennevières, Assimil, 1972 (manual în franceză)
• ro Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii, Mică enciclopedie, Bucureşti, E.Ş.E., 1981
• fr Thomas, P.-L., Serbo-croate, serbe, croate..., bosniaque, monténégrin : une, deux..., trois, quatre langues ? (Sârbocroată, sârbă, croată..., bosniacă, muntenegreană: una, două..., trei, patru limbi?) în “Revue des Etudes Slaves”, nr. 66/1, 1994.
• fr Thomas, P.-L., Fonction communicative et fonction symbolique de la langue (sur l’exemple du serbo-croate : bosniaque, croate, serbe) (Funcţia comunicativă şi funcţia simbolică a limbii (exemplul sârbocroatei: bosniacă, croată, sârbă), în “Revue des Etudes Slaves”, nr. 70/1, 1998.
• fr Thomas, P.-L, Bosniaque, croate, monténégrin, serbe : de l’étude d’une langue à l’identité des langues (Bosniaca, croata, muntenegreana, sârba: de la studierea unei la limbi la identitatea limbilor), în “Revue des Etudes slaves”, nr. 74/2-3, 2003.

modifică Legături externe

• en Ivić, Pavle, Limba standard ca instrument de cultură şi produs al istoriei naţionale
• en Jovanović, Natalija, Limba sârbă: origini, evoluţie şi dialecte
• fr O ideologie lingvistică. Sârba, muntenegreana, croata şi bosniaca: patru limbi într-una
• en McLennan, Sean, Analiză sociolingvistică a limbii sârbocroate în “Calgary Working Papers in Linguistics”, vol. 18, 1996
• en Nuorluoto, Juhani, Noţiunea de diasistem în aria lingvistică slavă de centru-sud (rezumat), comunicare la Methods XI, a XI-a conferinţă internaţională despre metode în dialectologie, 5-9 august 2002, Universitatea din Joensuu, Finlanda